L-au întrebat pe avva Moise: „Ce folosește omului postul și privegherea?” Iar el a răspuns: „Acestea fac sufletul smerit. Căci scris este: «Vezi smerenia mea și osteneala mea și-mi iartă toate păcatele mele.» Deci, dacă omul face aceste osteneli, Dumnezeu Se milostivește spre el.” Nu nevoința în sine, ci smerenia pe care o naște, aceea îl mântuiește pe om.

Iartă seara, ca să nu duci în noapte o povară care nu-i a ta. Fiecare supărare ținută este o pietricică pusă în izvor; scoate-le una câte una, și apa inimii tale va curge din nou curată și cântătoare.

Călugării de la Muntele Athos păstrează încă socotirea veche a timpului, așa-numitul ceas bizantin, în care ziua începe nu la miezul nopții, ci odată cu apusul soarelui. Astfel, ceasurile mănăstirești se potrivesc după căderea serii, iar viața de rugăciune se scurge într-un ritm rânduit după lumina cerului, nu după orânduiala lumii.