L-au întrebat pe avva Antonie: „Ce lucru este atât de mare, încât cel ce-l face place lui Dumnezeu?” Iar el a răspuns: „Cea mai mare ispravă a omului este să-și pună greșeala asupra sa înaintea lui Dumnezeu și să se aștepte la ispită până la cea din urmă suflare.” Cine nu-și învinovățește pe altul, ci pe sine, acela stă bine înaintea Domnului.

Dobândește duhul păcii și mii de suflete se vor mântui în jurul tău.

Simbolul de credință pe care îl numim „Crezul niceo-constantinopolitan” a primit forma sa deplină la două Sinoade Ecumenice: cel dintâi de la Niceea (325) și al doilea de la Constantinopol (381). De aceea îl rostim ca o mărturisire a întregii Biserici, iar cele douăsprezece articole ale lui cuprind pe scurt toată învățătura despre Tatăl, despre Fiul și despre Duhul Sfânt.