Un episcop, trecând printr-un sat, a fost primit de o văduvă săracă ce n-avea decât o mână de făină și puțin untdelemn. Ea a făcut din tot ce avea o turtă și i-a pus-o înainte cu bucurie. Slujitorii episcopului au strâmbat din nas la sărăcia mesei, dar el le-a zis blând: „Nu vedeți? Ea nu ne-a dat firimituri, ci tot ce avea. Această turtă cântărește mai mult decât ospețele bogaților.” Și a binecuvântat casa văduvei. Recunoștința și dărnicia, arată pilda, se măsoară după inimă, nu după mărimea darului.
— poveste tradițională creștină