Și-mi dă mie, Doamne, în noaptea aceasta, somn spre odihna neputinței mele și mă păzește de toată nălucirea și dulceața diavolească. Doamne, izbăvește-mă și de gândurile de noapte cele viclene și de poftele întunericului. Ridicarea mâinilor mele să fie ca jertfa de seară primită. Ca și în somnul nopții să mă păzești fără de poticnire, ca ferindu-mă de întunericul dezmierdării păcatelor, cu neprihănit gând să mă înfățișez înaintea scaunului stăpânirii Tale. Că Tu ești păzitorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și iertați-vă unul altuia, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; precum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi.

Au întrebat pe avva Pimen: „Cum se cuvine să viețuiască omul?” El a răspuns, arătând spre Daniel: „Nimeni n-a găsit împotriva lui pricină de vină, decât în slujba Dumnezeului său.” Deci și noi, în orice ne va cerceta cineva, să nu ne afle vină decât aceea că slujim lui Dumnezeu. Aceasta este viața fără prihană.