Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Ce voi face, părinte, căci mă tulbură multe gânduri și nu știu cum să le biruiesc?” Bătrânul l-a scos afară și i-a zis: „Deschide-ți sânul veșmântului și oprește vântul înlăuntru.” Iar fratele a răspuns: „Nu pot face aceasta.” Atunci bătrânul i-a zis: „Dacă aceasta nu poți, nici gândurile nu le poți opri să nu vină. Al tău este însă să nu te învoiești cu ele.” De aici se învață că nu suntem osândiți pentru gândul care trece, ci pentru cel pe care îl primim și îl hrănim în inimă.