Împărăția cerurilor se aseamănă cu un stăpân de casă care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. După ce s-a învoit cu ei cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în vie. Ieșind pe la ceasul al treilea, al șaselea, al nouălea și chiar pe la al unsprezecelea, a găsit alții stând fără lucru și i-a trimis și pe aceștia. Făcându-se seară, a poruncit să li se dea plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Și au primit fiecare câte un dinar. Cei dintâi au cârtit împotriva stăpânului, dar el a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate; oare nu cu un dinar te-ai învoit cu mine? Nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă.