Se povestește în Pateric despre avva Antonie cel Mare că, în tinerețea sihăstriei sale, l-a împresurat urâtul, întunecarea gândurilor și lâncezeala. Și striga către Dumnezeu: „Doamne, vreau să mă mântuiesc, dar gândurile nu mă lasă. Ce voi face în necazul meu? Cum mă voi mântui?” Și, sculându-se puțin, a ieșit afară și a văzut pe cineva ca pe sine șezând și lucrând, apoi ridicându-se de la lucru și rugându-se, iar iarăși șezând și împletind funia, și apoi iarăși sculându-se la rugăciune. Era un înger al Domnului, trimis spre îndreptarea și întărirea lui. Și a auzit glasul îngerului zicând: „Fă și tu așa și te vei mântui.” Iar el, auzind acestea, a luat multă bucurie și îndrăzneală, și făcând astfel, s-a mântuit. Învățătura: alternarea lucrului cu rugăciunea izgonește trândăvia și ține sufletul treaz.