Știai că Sfântul Pantelimon a fost doctor fără de arginți, adică tămăduia bolnavii fără să ceară plată, și că numele lui înseamnă „cel întru totul milostiv”?

În orice fel de a fi omul poate, chiar și sub cele mai grele împrejurări, să dea vieții sale un sens, prin felul în care își poartă suferința.

Un frate a venit la avva Macarie Egipteanul și i-a zis: „Avva, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.” Iar bătrânul i-a zis: „Mergi la mormânt și ocărăște pe cei morți.” Mergând fratele, i-a ocărât și a aruncat cu pietre; apoi s-a întors și a spus bătrânului. Și l-a întrebat acela: „Nimic nu ți-au răspuns?” Iar el a zis: „Nu.” Zis-a bătrânul: „Mergi iarăși mâine și laudă-i.” Mergând fratele, i-a lăudat, numindu-i apostoli și sfinți și drepți. Și s-a întors la bătrân, zicând: „I-am lăudat.” Și l-a întrebat: „Nimic nu ți-au răspuns?” Iar el a zis: „Nu.” Zis-a bătrânul: „Ai văzut câte i-ai necinstit și nu ți-au răspuns, și câte i-ai lăudat și nimic nu ți-au grăit? Așa și tu, de vrei să te mântuiești, fă-te mort: nici de nedreptatea oamenilor, nici de slava lor să nu-ți pese, ca morții.” Învățătura: nepătimirea față de ocară și laudă deopotrivă este semnul sufletului mort pentru lume și viu pentru Dumnezeu.