Știai că iconostasul, sau catapeteasma, este peretele împodobit cu icoane care desparte altarul de restul bisericii? El nu ascunde altarul, ci îl cinstește, arătând că cele sfinte se lucrează dincolo de el, și îi așază pe credincioși înaintea unui șir de icoane precum înaintea unei ferestre către cer. Ușile împărătești din mijloc se deschid la momentele însemnate ale Sfintei Liturghii.

În temnițele veacului al douăzecilea, mulți creștini români au pătimit pentru credință, fiind numiți astăzi „sfinții închisorilor”. Ei au dus în celule rugăciunea, iertarea și nădejdea învierii, adeverind că lumina credinței nu poate fi stinsă de întuneric. Biserica îi cinstește cu evlavie, ca pe niște mărturisitori ai vremurilor de pe urmă.

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Am căzut, părinte; ce să fac?” Bătrânul a zis: „Scoală-te.” Fratele a răspuns: „M-am sculat și iarăși am căzut.” Bătrânul i-a zis: „Scoală-te din nou.” Iar fratele: „Până când?” Bătrânul a răspuns: „Până ce te va găsi moartea, sau în cădere, sau în ridicare.” Nu căderea te osândește, ci deznădejdea de a te mai ridica.