Fii mulțumitor lui Dumnezeu pentru toate, și în necazuri, și în bucurii.

Doamne, nu mă lipsi de bunătățile Tale cele cerești și veșnice. Doamne, izbăvește-mă de muncile cele veșnice. Doamne, de am greșit cu mintea, cu gândul sau cu cuvântul, iartă-mă. Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvie și de nesimțirea cea împietrită. Doamne, izbăvește-mă de toată ispitirea și părăsirea. Doamne, luminează inima mea pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, Doamne, eu ca un om am greșit, dar Tu ca un Dumnezeu miluiește-mă, văzând neputința sufletului meu. Doamne, vezi neputința sufletului meu și trimite harul Tău spre ajutorul meu, ca să se preaslăvească numele Tău cel sfânt. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun. Doamne Dumnezeul meu, deși nu am făcut niciun bine înaintea Ta, dă-mi cu blândețea Ta să pun început bun. Doamne, stropește în inima mea roua darului Tău. Doamne, Dumnezeul cerului și al pământului, pomenește-mă pe mine, păcătosul, rușinatul, răul și necuratul, după mare mila Ta, când vei veni întru împărăția Ta. Amin.

Se povestește despre avva Moise, cel ce fusese tâlhar și s-a făcut monah, că, poruncindu-i-se odată să judece pe un frate ce greșise, a luat o coșniță găurită, a umplut-o cu nisip și a purtat-o pe spate. Ieșind afară să meargă la adunare, nisipul se scurgea pe urma lui. L-au întrebat părinții: „Ce este aceasta, părinte?” Iar el a zis: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, și am venit astăzi să judec păcatele altuia.” Auzind aceștia, nimic n-au mai zis fratelui, ci l-au iertat. Învățătura: cel ce își vede necontenit propriile păcate nu are vreme să judece pe altul.