Un ucenic citea în fiecare zi din aceeași carte sfântă, dar rămânea la fel de neliniștit. S-a dus la bătrânul din pustie și l-a întrebat: „Părinte, citesc mereu și nu se schimbă nimic în mine.” Bătrânul i-a dat un coș vechi și l-a trimis să aducă apă din izvor. Apa se scurgea toată prin împletitura desfăcută. „Nu pot aduce nimic”, a spus ucenicul. „Privește coșul”, i-a răspuns bătrânul. Se făcuse curat prin apa care trecuse. „Așa lucrează și cuvântul citit: chiar de nu-l ții, te spală în trecerea lui.”