Un tânăr a venit la un bătrân învățat și i-a cerut cea mai prețioasă carte din bibliotecă. Bătrânul i-a întins un volum cu paginile albe, nescrise. „Aceasta este”, i-a spus. Tânărul, nedumerit, a întrebat ce să facă cu ea. „Citește-o în fiecare seară”, i-a răspuns bătrânul, „iar dimineața scrie în ea ce ai înțeles despre ziua ta. Peste ani vei ține în mâini singura carte pe care nimeni altcineva n-o poate scrie.” Așa a înțeles tânărul că cea mai adâncă înțelepciune nu se împrumută, ci se trăiește.