Dacă există o carte pe care vrei s-o citești, dar care nu a fost încă scrisă, atunci tu ești cel care trebuie s-o scrie.

Știai că penele de scris se făceau adesea din pene mari de gâscă? Tija goală a penei era tăiată oblic și crestată la vârf, ca să rețină cerneala și s-o lase pe hârtie într-un fir subțire și curgător.

Un frate tânăr s-a plâns unui bătrân din pustie că citește Scriptura, dar nu ține minte nimic. Bătrânul i-a dat un coș vechi, ciuruit, și i-a cerut să aducă apă de la râu. De fiecare dată apa se scurgea până ajungea înapoi. „Vezi, părinte, e în zadar”, a zis fratele. Bătrânul l-a privit blând: „Uită-te la coș.” Și coșul, spălat de atâtea drumuri, era acum curat și strălucitor. „Așa lucrează cuvântul citit”, a spus bătrânul, „chiar de nu-l ții minte, el te curăță trecând prin tine.”