Un tânăr furios a bârfit pe un vecin în tot satul. Mai apoi, căindu-se, a mers la înțeleptul locului să întrebe cum să îndrepte răul. Bătrânul i-a dat o pernă de puf și i-a spus să urce pe deal și să împrăștie penele în vânt. Tânărul a făcut întocmai și s-a întors. „Acum”, i-a zis bătrânul, „du-te și adună la loc fiecare pană.” „Dar e cu neputință, le-a dus vântul pretutindeni!” „Așa este și cuvântul o dată rostit”, a zis înțeleptul. „Îl slobozi într-o clipă, dar nu-l mai aduni în veci.” De aceea, cântărește vorba înainte de a o rosti, căci ea zboară mai departe decât crezi.