Poveste cu tâlc
Un tânăr a cumpărat cea mai frumoasă carte din târg, legată în piele și cu litere aurite, și o purta mereu sub braț ca pe o comoară. L-a întâlnit un bătrân și l-a întrebat ce scrie în ea. „Nu știu încă”, a zis tânărul, „dar priviți ce scumpă și ce grea este.” Bătrânul a zâmbit: „Cartea nu se citește singură, fiule. O carte necitită e ca un ulcior plin, ținut mereu astupat: te lauzi cu apa, dar rămâi însetat.” Nu cartea de pe raft te luminează, ci cea deschisă în inimă.
— poveste tradițională
Din același raft

Alte picături din Carte

Știai că… · Carte
Știai că romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu, publicat în 1920, este considerat primul mare roman modern românesc și a fost premiat de Academia Română?
Știai că… · Carte
Știai că primul volum din „Harry Potter” al lui J. K. Rowling a fost refuzat de vreo douăsprezece edituri înainte ca mica editură Bloomsbury să îl accepte, în parte fiindcă fiica de opt ani a editorului a vrut neapărat să citească mai departe?
Citește tot →
Poveste cu tâlc · Carte
Doi frați au moștenit de la tatăl lor o singură carte. Cel mare a păstrat-o pe cel mai înalt raft, s-o ferească de praf, și n-a deschis-o niciodată. Cel mic a citit-o până i s-au tocit filele. La bătrânețe, cel mare avea o carte ca nouă, dar mâini goale; cel mic avea o carte ferfeniță, dar o minte plină. Atunci au înțeles amândoi că o carte se strică mai rău din a nu fi citită decât din a fi citită prea des.
Citește tot →
poveste tradițională