Știai că unele festivaluri de muzică veche readuc la viață instrumente aproape uitate, precum clavecinul, viola da gamba sau flautul drept de lemn? Ascultându-le, poți auzi muzica așa cum o ascultau oamenii din vremea catedralelor și a curților princiare.

„Nunta din Cana” a lui Paolo Veronese, pictată pentru refectoriul mănăstirii San Giorgio Maggiore, măsoară aproape 70 de metri pătrați, fiind una dintre cele mai mari pânze din Luvru. În 1797, trupele lui Napoleon au confiscat-o și, pentru transport, uriașa pânză a fost tăiată în două și rulată. Astăzi rămâne la Paris, în vreme ce la Veneția stă o reproducere fotografică realizată la scară.

Știai că blues-ul, din care avea să crească mai apoi jazzul și atâta muzică de astăzi, s-a născut din cântecele de durere și de nădejde ale oamenilor care lucrau pe câmpurile din sudul Americii? Însuși cuvântul „blues” trimite la tristețe, la acei „blue devils”, demonii albaștri ai mâhnirii — și totuși, cântându-și amarul, oamenii îl făceau mai ușor de purtat.