Constantin Brâncoveanu a fost domn al Țării Românești vreme de peste douăzeci de ani, cârmuind cu înțelepciune într-o epocă de mari primejdii și lăsând în urmă un strălucit veac de cultură, cu biserici, mănăstiri și tipărituri în multe limbe. A fost ctitor darnic și sprijinitor al Ortodoxiei în tot Răsăritul, purtând grijă de așezăminte creștine până în Locurile Sfinte. Pârât la Poarta otomană și lipsit de domnie, a fost dus la Constantinopol împreună cu cei patru fii ai săi — Constantin, Ștefan, Radu și Matei — și cu sfetnicul Ianache. Silit să se lepede de credința creștină spre a-și scăpa viața și a fiilor săi, a ales moartea, îmbărbătându-și copiii să rabde tăierea capului mai degrabă decât să-L tăgăduiască pe Hristos. Au fost martirizați la 15 august 1714, zi în care sunt și pomeniți ca „Sfinții Martiri Brâncoveni”.

„Venus în fața oglinzii” (Rokeby Venus) este singurul nud feminin păstrat al lui Velázquez, o raritate într-o Spanie unde Inchiziția privea cu asprime asemenea subiecte. În 1914, sufragista Mary Richardson a spintecat pânza cu un satâr la National Gallery din Londra, ca protest; tabloul a fost restaurat cu grijă și expus din nou.

Alexandru Macedonski s-a născut pe 14 martie 1854 la Bucureşti şi a debutat în literatură în 1870, aducind o voce distinctă şi polemicică în peisajul cultural românesc al epocii. A întemeiat cercul şi revista „Literatorul”, prin care a promovat simbolismul francez şi modernizarea poeziei române, plasandu-se în permănent conflict cu curentul junimist dominant. Ciclul său de poeme „Nopţile”, scrierile parnasiene şi sonetele definesc un poet de mare originalitate, considerat în critica literară al doilea mare poet român după Mihai Eminescu. A murit pe 24 noiembrie 1920 la Bucureşti, lăsând o moştenire literară care a deschis căile modernismului în literatura română.