În picturile flamande, obiectele obișnuite ascund adesea semnificații religioase. La Van Eyck și contemporanii săi, un crin alb înseamnă puritatea Fecioarei, o lumânare aprinsă amintește de prezența divină, iar o fereastră deschisă poate simboliza speranța mântuirii — un limbaj tăcut pe care privitorul epocii îl descifra ușor.

În Fântâna celor Patru Fluvii din Piața Navona, Bernini a personificat patru mari râuri de pe patru continente: Nilul, Gangele, Dunărea și Rio de la Plata. Statuia Nilului își acoperă capul cu un văl, detaliu explicat prin faptul că, la acea vreme, izvoarele Nilului erau încă necunoscute europenilor.

Ilustrațiile în acuarelă pe care Blake le-a făcut la poemul „L'Allegro” și „Il Penseroso” de John Milton sunt însoțite, pe versoul fiecărei foi, de propriile lui explicații scrise de mână. Astfel privitorul are, rar în istoria artei, chiar cuvintele artistului despre ce a vrut să însemne fiecare făptură zugrăvită.