Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935 în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, fiu al unor dascăli. A studiat la Fălticeni și Iași, apoi a urmat Școala de Literatură din București, unde a impresionat prin talentul său excepțional, fiind considerat un succesor al lui Eminescu. A publicat volumul Primele iubiri în 1956, iar poemul Moartea căprioarei, inspirat dintr-un eveniment real din copilărie, l-a consacrat definitiv în literatura română. În noaptea de 9-10 decembrie 1956 a fost victima unui accident de tramvai în București, în împrejurări controversate, unii martori și istorici suspectând o intervenție a Securității. A murit la 22 decembrie 1956, la doar 21 de ani, lăsând în urmă o operă ce anticipa o voce poetică majoră.

Despre bătălia de la Waterloo se spune că a numit-o „lucrul cel mai apropiat de care ai putea vedea vreodată” — atât de strânsă fusese cumpăna dintre biruință și înfrângere.

Gravura „Cele trei cruci” a lui Rembrandt (răstignirea) există în stări atât de diferite încât par lucrări separate. În a patra stare, artistul a reluat placa atât de radical încât a înlocuit personaje întregi și a înecat scena într-o ploaie de linii verticale, transformând lumina blândă de la început într-o beznă dramatică. Este unul dintre cele mai spectaculoase exemple de gânduri schimbate direct pe cuprul plăcii.