Ștefan Luchian, unul dintre marii pictori moderni români, a continuat să picteze chiar și după ce boala i-a paralizat mâinile, legându-și uneori pensula de mână. Florile sale, în special „Anemonele”, sunt considerate printre cele mai vibrante și emoționante lucrări din pictura românească.

Se spune că un mare pictor, întrebat cât timp i-a luat să picteze o anume lucrare, a răspuns liniștit: „Toată viața mea, și încă trei zile.” Ascultătorii au râs, crezând că glumește. Dar el a lămurit: cele trei zile au fost pentru pânză, iar viața întreagă a fost pentru ochiul care a știut, în acele trei zile, unde să pună fiecare culoare. Nimic din ceea ce trăim nu se pierde: totul se adună tăcut în mâna care într-o zi va crea. Roada de o clipă are rădăcini adânci de ani.

Serigrafia funcționează ca un șablon fin: cerneala este împinsă cu o racletă printr-o sită de mătase sau poliester întinsă pe un cadru, iar zonele care nu trebuie imprimate sunt blocate cu o emulsie. Numele vechi de „mătase” vine tocmai de la sita originală de mătase, azi înlocuită aproape peste tot cu fibre sintetice mai rezistente.