Milița Petrașcu s-a născut la 31 decembrie 1892 la Chișinău, cu numele Melania Nicolaevici, și a devenit cea mai înzestrată sculptoriță română a secolului XX, considerată maestră a portretului sculptat. A urmat studii la Moscova, München (sub îndrumarea lui Kandinsky și Jawlensky) și Paris, unde a lucrat în atelierele lui Matisse și Antoine Bourdelle, iar din 1919 a fost eleva și colaboratoarea lui Constantin Brâncuși. Ea a fost cea care l-a convins pe Brâncuși să vină în România și să creeze ansamblul monumental de la Târgu Jiu, iar recunoștința față de maestrul său a rămas constantă de-a lungul întregii vieți. Lucrările sale cele mai cunoscute includ mausoleul Ecaterinei Teodoroiu de la Târgu Jiu și portretul în bronz al lui Brâncuși, turnat după ședințe de pozat la Paris. În vremea comunismului a fost declarată «dușman al poporului» și marginalizată, dar reputația sa artistică a rezistat tuturor adversităților, iar opera sa este astăzi recunoscută ca parte esențială a avangardei românești.

Yurtta sulh, cihanda sulh. (Pace în țară, pace în lume.)

Căci, cu adevărat, arta este ascunsă în natură; cine o poate scoate de acolo, acela o are.