Culoarea, sunetul, cuvântul — sunt doar albii. Prin ele curge același dor de frumos care izvorăște în noi de la începutul lumii.

Litografia „Relativitate” (1953) a lui Escher pune trei surse de gravitație în aceeași scenă, astfel încât personaje care urcă aceleași trepte se mișcă pe direcții perpendiculare, fără a se întâlni vreodată. Scările devin în același timp podea, tavan și perete, în funcție de cadrul de referință al fiecărui personaj.

„Discobolul” lui Miron, turnat inițial în bronz în jurul anului 450 î.Hr., nu s-a păstrat în original; îl cunoaștem doar din copii romane în marmură. Multe dintre aceste copii au capul întors greșit — poziționat privind înainte —, deși în original privirea atletului era îndreptată spre disc, iar restauratorii ulteriori au perpetuat eroarea.