În jurnalul călătoriei sale în Țările de Jos (1520-1521), Dürer notează cu grijă cheltuielile și darurile, dovadă a prețuirii operelor sale pe hârtie. Deși multe însemnări privesc gravuri, ele arată cât de mult circulau și erau schimbate lucrările sale mici pe hârtie. Acest jurnal rămâne o sursă rară despre viața economică a unui artist din Renaștere.

Rafael s-a strecurat pe sine în „Școala din Atena”: în colțul din dreapta, printre matematicieni, un tânăr cu beretă neagră privește direct spre spectator. Acela este chiar pictorul, semnătura sa discretă într-o compoziție dedicată filozofiei.

Știai că marea Frize a Altarului din Pergam, cu Gigantomahia sa, întinde pe peste o sută de metri o luptă înverșunată între zei și giganți, cu trupuri musculoase încordate și veșminte fluturând? Reliefurile ies atât de mult din fundal încât unele picioare ale figurilor calcă chiar pe treptele scării, spărgând granița dintre sculptură și spațiul privitorului. Este culmea stilului baroc elenistic.