Albrecht Dürer s-a născut la Nürnberg în 1471, fiu al unui aurar de origine maghiară, și a devenit cel mai important artist al Renașterii germane. Maestru al gravurii în lemn și în cupru, a revoluționat aceste tehnici aducând în ele o precizie și o profunzime emoțională fără precedent, cu serii celebre precum "Apocalipsa" (1498). A efectuat două călătorii în Italia, asimilând principiile perspectivei și idealul umanist al frumuseții, pe care le-a îmbinat cu rigoarea gotică nordică. Cele trei autoportrete ale sale — inclusiv cel solemn din 1500, în care se reprezintă în manieră cristică — l-au transformat în primul artist european care a explorat sistematic identitatea proprie ca subiect artistic. A murit la Nürnberg în 1528, lăsând în urmă și tratate teoretice despre geometrie, fortăreațe și proporțiile corpului uman.

Avea obiceiul de a medita și scrie dimineața, în pat, târziu; se spune că programul impus la Stockholm de regina Cristina, cu lecții în zori de iarnă, i-ar fi grăbit sfârșitul.

Frumusețea este eternitatea care se privește pe sine într-o oglindă.