S-a născut în anul 1654, în familia boierilor Brâncoveni, și a ajuns domn al Țării Românești în 1688, domnind vreme de un sfert de veac. Domnia sa a fost o epocă de strălucire culturală: a ctitorit biserici și palate, a sprijinit tiparul și a dat naștere unui stil artistic ce-i poartă numele, „stilul brâncovenesc”. Diplomat abil, a păstrat vreme îndelungată pacea între marile imperii care înconjurau țara. Căzut în dizgrația Porții, a fost mazilit și dus la Constantinopol împreună cu cei patru fii ai săi. La 15 august 1714 a fost martirizat, refuzând să-și lepede credința creștină; Biserica Ortodoxă l-a trecut, împreună cu fiii și sfetnicul Ianache, în rândul sfinților.

Clarobscurul, jocul puternic dintre lumină și întuneric, a fost dus la desăvârșire de Caravaggio, care își scotea sfinții din beznă cu o rază tăioasă, ca dintr-un reflector. Contrastul dramatic, numit uneori tenebrism, dădea scenelor sacre o forță aproape teatrală. Sub această lumină aspră, un vameș ori un pescar căpăta măreția unei descoperiri lăuntrice.

Fidias s-a născut în jurul anului 490 î.Hr. la Atena și a devenit cel mai mare sculptor al Greciei clasice, prieten și colaborator apropiat al omului de stat Pericle. A supravegheat decorațiunile sculpturale ale Partenonului de pe Acropola Atenei și a creat colosala statuie crisoelefantină a Atenei Parthenos, instalată în interiorul templului. Capodopera sa recunoscută de Antichitate a fost statuia crisoelefantină a lui Zeus din Olimpia, considerată una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice. A imprimat artei grecești un stil idealist și solemn care a definit canoanele clasicismului pentru secole. Ultimii ani ai vieții sunt înconjurați de mister: acuzat de impietate sau delapidare, ar fi murit în jurul anului 430 î.Hr., fie în închisoare la Atena, fie în exil la Elis.