În pictura murală bizantină și în frescele moldovenești, aureolele sfinților și fondurile aurii nu erau întotdeauna executate cu aur veritabil, ci adesea imitate prin pigmenți galbeni și tehnici de suprafață. La interioarele bogate se folosea însă și foița de aur aplicată pe un strat de bol, pentru a reflecta lumina lumânărilor.

Se spune că un mare pictor, întrebat cât timp i-a luat să picteze o anume lucrare, a răspuns liniștit: „Toată viața mea, și încă trei zile.” Ascultătorii au râs, crezând că glumește. Dar el a lămurit: cele trei zile au fost pentru pânză, iar viața întreagă a fost pentru ochiul care a știut, în acele trei zile, unde să pună fiecare culoare. Nimic din ceea ce trăim nu se pierde: totul se adună tăcut în mâna care într-o zi va crea. Roada de o clipă are rădăcini adânci de ani.

Serigrafia funcționează ca un șablon fin: cerneala este împinsă cu o racletă printr-o sită de mătase sau poliester întinsă pe un cadru, iar zonele care nu trebuie imprimate sunt blocate cu o emulsie. Numele vechi de „mătase” vine tocmai de la sita originală de mătase, azi înlocuită aproape peste tot cu fibre sintetice mai rezistente.