Andrea del Verrocchio a condus la Florența unul dintre cele mai importante ateliere ale epocii, prin care au trecut, printre alții, tânărul Leonardo da Vinci. Statuia sa ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni de la Veneția, pe care Verrocchio nu a apucat să o vadă turnată, e admirată pentru energia feroce a calului și a călărețului.

În acuarelă, tehnica „wet-on-wet”, adică culoare umedă pe hârtie umedă, lasă pigmenții să se întrepătrundă singuri, producând treceri fine de la o culoare la alta. Turner o folosea magistral pentru ceruri și ceață, unde nicio linie fermă nu trebuia să se vadă. Rezultatul este senzația că atmosfera respiră pe hârtie.

În 1573, Veronese a fost chemat în fața tribunalului Inchiziției fiindcă în „Cina cea de taină” introdusese bufoni, un servitor cu nasul sângerând, câini și soldați germani, socotiți nepotriviți pentru o scenă sacră. Refuzând să șteargă figurile, pictorul a rezolvat conflictul schimbând doar titlul în „Ospăț în casa lui Levi”. Tabloul se păstrează neatins la Gallerie dell'Accademia din Veneția.