S-a născut la 4 februarie 1746 la Mereczowszczyzna, în răsăritul Uniunii polono-lituaniene, și s-a instruit ca inginer militar la Varșovia și în Franța. A trecut oceanul pentru a sluji cauza libertății în Războiul de Independență american, ridicând întărituri vestite, printre care cele de la West Point, și a fost răsplătit cu gradul de general. Întors în patrie, a condus în 1794 marea insurecție poloneză împotriva împărțirii țării sale între puterile vecine, purtând steagul independenței. Rănit și luat prizonier la Maciejowice, a văzut Polonia ștearsă de pe hartă, dar numele lui a rămas simbol al nădejdii neamului polonez. A murit la 15 octombrie 1817 la Solothurn, în Elveția, și a fost cinstit deopotrivă ca erou al Poloniei și al Statelor Unite.

Un artist trebuie să se știe opri la timp, altfel adaugă la operă până o ucide

Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884 în Brăila, fiu nelegitim al unui contrabandist grec și al unei spălătorese române, absolvind doar patru clase primare și câștigându-și existența în zeci de meserii umile. Autodidact desăvârșit, a început să scrie în franceză după o corespondență îndelungată cu Romain Rolland, care i-a prefațat prima povestire publicată, Kyra Kyralina (1923), lansându-l în lumea literară occidentală. A fost supranumit Gorki al Balcanilor pentru că a adus în proză lumea pestrițată a vagabonzilor, haiducilor și oamenilor simpli din Orient și Balcani, cu o căldură umană și o forță narativă rare. Deziluzionat de comunism după o vizită în URSS (1927-1928), a publicat denunțuri curajoase ale regimului sovietic, fapt care l-a izolat atât de stânga, cât și de dreapta epocii. A murit la 16 aprilie 1935 la București, răpus de tuberculoză, lăsând o operă bogată în căldură omenească și revoltă socială.