Pieter Claesz și Willem Claesz Heda au dezvoltat un tip de natură moartă numit „ontbijtje” (mic dejun) și „banketje” (banchet), în tonuri aproape monocrome de gri, brun și argintiu. Farmecul lor stă în redarea reflexelor pe cositor, sticlă și scoici de stridii, precum și în dezordinea studiată — o masă părăsită, cu un pahar răsturnat, ca și cum cineva tocmai ar fi plecat.

Când „Domnișoara Pogany” a fost expusă la celebra expoziție Armory Show din New York, în 1913, publicul și caricaturiștii au ironizat-o, numind-o „un ou fiert în echilibru”. Brâncuși a păstrat totuși drumul ales, iar ceea ce părea absurd contemporanilor a devenit una dintre icoanele sculpturii moderne.

Culorile de acuarelă vândute în tuburi moi de metal, ușor de cărat în cutii de teren, au fost o inovație comercială a firmei Winsor and Newton, introdusă la mijlocul secolului al XIX-lea. Înainte, acuarelistul trebuia să frece culorile din pigment uscat sau să înmoaie pastile tari, iar tubul a făcut pictura pe teren mult mai simplă și mai spontană.