Nicolae Grigorescu, considerat întemeietorul picturii moderne românești, și-a început cariera zugrăvind icoane și fresce în biserici încă din adolescență, printre care ansamblul de la Mănăstirea Agapia, realizat în anii 1858–1861. Abia mai târziu, la Barbizon, avea să descopere pictura în aer liber.

Spune legenda că meșterul Manole și cei nouă zidari ai lui nu izbuteau nicicum să ridice mănăstirea de la Argeș: ce clădeau ziua se surpa noaptea. În vis i s-a arătat că zidul va sta numai dacă vor zidi în el ființa cea mai dragă ce va veni întâi la ei. A doua zi a venit Ana, soția lui Manole, aducându-i prânzul prin ploaie. Cu lacrimi și cu cântec de leagăn, meșterul a zidit-o de vie, iar mănăstirea s-a înălțat mai frumoasă decât toate. La sfârșit, rămas fără scări pe acoperiș, Manole și-a făcut aripi din șindrilă și a căzut, prefăcându-se într-o fântână. Legenda ne șoptește că nicio frumusețe adevărată nu se ridică fără jertfă, și că cel ce zidește frumosul plătește adesea cu inima lui.

Caligrafia este o geometrie a spiritului, apărută prin mijlocirea unui instrument trupesc.