În marile catedrale gotice, precum Notre-Dame de Paris sau Chartres, ferestrele nu erau simple deschideri, ci uriașe icoane de sticlă colorată prin care lumina soarelui pătrundea prefăcută în culoare. Rozeta, fereastra rotundă de deasupra intrării, ajungea la mai bine de zece metri în diametru. Se spunea că lumina trecută prin vitraliu este chip al luminii dumnezeiești care intră în lume fără s-o strice, precum trece raza prin sticlă.

Hergé, pe numele său adevărat Georges Remi, și-a construit pseudonimul din inițialele inversate ale numelui: R.G., pronunțate în franceză „er-jé”. Prima aventură a lui Tintin, „Tintin în țara sovietelor”, a apărut în 1929 în suplimentul pentru copii al ziarului belgian Le Vingtième Siècle.

„Icoana din Vladimir a Maicii Domnului” este de fapt o operă bizantină adusă la Kiev în secolul al XII-lea și mutată apoi la Vladimir și la Moscova, unde a fost venerată ca ocrotitoare a orașului. Din pictura originală se mai păstrează în bună parte doar chipurile Mariei și ale Pruncului, restul fiind repictat de mai multe ori de-a lungul secolelor.