Lumina și aerul din natura larg deschisă nu vor fi niciodată redate pe pânză.

Tudor Arghezi (numele real Ion Nae Theodorescu) s-a nascut la 21 mai 1880 la Bucuresti, intr-o familie cu origini in judetul Gorj, si a trait in tinerete o perioada intr-o manastire, experienta care a lasat urme adanci in sensibilitatea sa poetica. A innoit radical limbajul poeziei romanesti, folosind cu indrazneala termeni din registre opuse - sacru si profan, sublim si vulgar - dupa cum se vede in volumele Cuvinte potrivite (1927) si Flori de mucigai (1931). In perioadele dificile ale secolului XX, inclusiv in al Doilea Razboi Mondial, a trait experiente dureroase, iar in 1943 a fost internat in lagarul de la Targu Jiu din cauza unui pamflet. A murit la 14 iulie 1967 la Bucuresti si a fost inmormantat in gradina casei sale de la Martisor, lasand una dintre cele mai originale opere din literatura romana moderna.

Popularitatea sa în rândul soldaților și țăranilor a dat naștere, după război, unui adevărat „mit Averescu”, care a stat la temelia partidului său politic.