Andrew Wyeth, deși celebru pentru temperele sale minuțioase, a fost și un acuarelist prolific și îndrăzneț. În acuarelă lucra cu o spontaneitate umedă și energică, foarte diferită de rigoarea temperei cu ou. Multe dintre studiile sale de peisaj din Pennsylvania și Maine au fost realizate rapid, în acuarelă, ca reacții directe la lumină și anotimp.

Ivan Șișkin era supranumit „țarul pădurii” pentru minuția cu care picta scoarța copacilor, mușchiul și lumina filtrată printre pini. În celebrul „Dimineață într-o pădure de pini” (1889), urșii au fost pictați de prietenul său Konstantin Savițki; galeristul Pavel Tretiakov a șters însă semnătura lui Savițki, astfel încât lucrarea a rămas atribuită doar lui Șișkin.

Știai că celesta seamănă la vedere cu un mic pian, dar înăuntru ciocănelele lovesc niște plăcuțe de metal, nu corzi? De aceea sunetul ei e ca de clopoței de cristal, iar Ceaikovski l-a folosit pentru „Dansul Zânei Zaharisite” din baletul „Spărgătorul de nuci”.