Un maestru grădinar a fost chemat să îngrijească o grădină lăsată în paragină, plină de mușchi și de crengi încâlcite. Stăpânul cel nou voia totul tuns drept, curat și strălucitor, gata până a doua zi. Grădinarul a clătinat din cap: „Grădina frumoasă nu se face, ci se așteaptă.” A curățat cu blândețe, a lăsat mușchiul acolo unde el creștea de bunăvoie și a mutat doar câteva pietre. După ani, grădina părea că e așa de la începutul lumii, deși fiecare colț fusese gândit cu migală. Cea mai înaltă artă este aceea care își ascunde truda și pare lucrarea firească a lui Dumnezeu.

Victor Vasarely, considerat părintele op-art-ului, a pornit de la o descoperire personală pe care a numit-o „efectul Zebra”: liniile alb-negru curbate care sugerează volumul unui cal fără niciun contur real. Grafica sa alb-negru din anii 1930-1940 a pus bazele iluziilor optice care aveau să-l facă celebru două decenii mai târziu.

Desenul este onestitatea artei. Nu există posibilitatea de a trișa: e ori bine, ori rău