Cu cât arta este mai constrânsă, cu atât este mai liberă.

În celebrul portret ecvestru „Napoleon trecând Alpii”, David l-a înfățișat pe general călare pe un cal cabrat, deși traversarea reală s-a făcut pe un catâr, pe vreme urâtă. Napoleon i-ar fi cerut expres pictorului să fie arătat „calm, pe un cal focos”, imaginea contând mai mult decât adevărul faptic.

Se povestește că Orfeu cânta atât de frumos din liră, încât fiarele pădurii se opreau din vânat ca să-l asculte, pâraiele își încetineau curgerea, iar copacii își plecau ramurile spre el. Când și-a pierdut iubita, a coborât cu cântecul până în lumea de dincolo, iar tristețea din strunele lui a înmuiat până și inimile împietrite ale umbrelor. Bătrânii spuneau: nu puterea, ci frumusețea deschide porțile pe care sabia le găsește zăvorâte.