Știai că gravura în lemn de capăt, dezvoltată de englezul Thomas Bewick spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, folosește lemnul tăiat perpendicular pe fibră? Suprafața tare, de obicei din lemn de merișor, permitea linii extrem de fine și rezista la mii de tiraje, motiv pentru care a devenit tehnica preferată a ilustrației de carte și de presă în secolul al XIX-lea.
Știai că orga funcționează în fond ca o mulțime de fluiere suflate de un vânt statornic? Odinioară aerul era pompat cu foale acționate de oameni, iar astăzi un ventilator ține tuburile alimentate necontenit cu suflarea lor.
Execuția are prioritate față de concepție doar în măsura în care linia hotărâtă și determinată este semnul adevărului; căci fără ea nu poate exista nici artă, nici gând limpede.
În „Al nouălea val” (1850), Aivazovski a redat supraviețuitori ai unui naufragiu agățați de un catarg în zorii de după furtună, când valul considerat cel mai puternic dintr-o serie urmează să lovească. Efectul de transparență al apei verzui-aurii se obține prin straturi subțiri de culoare așezate peste un fond luminos, o tehnică numită glasiu.