Andrew Breton a definit suprarealismul, în primul „Manifest” din 1924, drept „automatism psihic pur”, iar pictorii au căutat metode de a lăsa mâna să deseneze fără controlul rațiunii. Din acest „desen automat” s-au dezvoltat multe dintre formele libere și fluide ale lui Miró și André Masson.

Renașterea (secolele XV-XVI, Italia) a readus în artă echilibrul, perspectiva liniară și proporțiile inspirate din Antichitatea greco-romană. O recunoști după compozițiile simetrice, corpurile idealizate și profunzimea spațială realistă. Reprezentant: Leonardo da Vinci, autorul „Giocondei”.

Litografia nu s-a născut dintr-o ambiție artistică, ci dintr-o nevoie practică. În 1796, la München, actorul și dramaturgul Alois Senefelder căuta o metodă ieftină de a-și tipări propriile piese de teatru. Experimentând cu o placă de calcar din Solnhofen și o cerneală grasă, a descoperit principiul respingerii dintre apă și grăsime, punând bazele unei tehnici cu totul noi de imprimare plană.