Marii pictori de vedute de la Veneția, precum Canaletto, foloseau uneori o cameră obscură pentru a fixa perspectiva exactă a canalelor înainte de a picta. Deși Canaletto e cunoscut mai ales pentru uleiuri, tradiția vedutei venețiene a hrănit un întreg comerț cu acuarele topografice cumpărate de călătorii aristocrați aflați în Grand Tour ca amintiri ale orașului.

Știai că sculptorii romani adăugau adesea la copiile lor în marmură un trunchi de copac, un suport ori o „acuză” pe lângă picior, absent la originalul de bronz? Bronzul, fiind mai rezistent la tensiune, îngăduia figuri sprijinite doar pe glezne, dar marmura, fragilă, avea nevoie de sprijin suplimentar ca să nu se rupă sub propria greutate. Astfel de detalii îi trădează adesea copistul.

Știai că numele notelor muzicale — ut, re, mi, fa, sol, la — au fost luate din primele silabe ale versurilor unui imn medieval închinat Sfântului Ioan Botezătorul? Fiecare frază a imnului „Ut queant laxis” începea cu o notă mai înaltă decât cea dinainte, iar călugărul Guido d'Arezzo a folosit acele silabe ca să-i învețe pe cântăreți treptele scării muzicale.