Știai că, înainte de fotografia color modernă, multe imagini vechi erau colorate manual, cu pensula, de artiști care aplicau vopsele delicate peste fotografia alb-negru? Așa se explică nuanțele fine ale unor portrete de secol XIX.

Știai că yodelul, acel cânt din munții Alpi cu treceri rapide între glasul plin și falset, era la început un mod de a striga de pe un versant pe altul? Ciobanii își chemau astfel turmele și își vorbeau peste văi, iar strigătul a devenit cântec.

Știai că Kitagawa Utamaro a ridicat portretul feminin ukiyo-e la rangul de artă a nuanțelor sufletești prin așa-numitele „ōkubi-e”, portrete în prim-plan? El picta doar capul și bustul, apropiindu-se de chip mai mult decât o făcuseră predecesorii săi. Prin gesturi mărunte, o privire, o buză mușcată, o mână ridicată, sugera stări lăuntrice pe care cuvintele abia le pot numi.