Se povestește că Orfeu cânta atât de frumos din liră, încât fiarele pădurii se opreau din vânat ca să-l asculte, pâraiele își încetineau curgerea, iar copacii își plecau ramurile spre el. Când și-a pierdut iubita, a coborât cu cântecul până în lumea de dincolo, iar tristețea din strunele lui a înmuiat până și inimile împietrite ale umbrelor. Bătrânii spuneau: nu puterea, ci frumusețea deschide porțile pe care sabia le găsește zăvorâte.

Cu cât arta este mai constrânsă, cu atât este mai liberă.

În celebrul portret ecvestru „Napoleon trecând Alpii”, David l-a înfățișat pe general călare pe un cal cabrat, deși traversarea reală s-a făcut pe un catâr, pe vreme urâtă. Napoleon i-ar fi cerut expres pictorului să fie arătat „calm, pe un cal focos”, imaginea contând mai mult decât adevărul faptic.