Spune legenda că meșterul Manole și cei nouă zidari ai lui nu izbuteau nicicum să ridice mănăstirea de la Argeș: ce clădeau ziua se surpa noaptea. În vis i s-a arătat că zidul va sta numai dacă vor zidi în el ființa cea mai dragă ce va veni întâi la ei. A doua zi a venit Ana, soția lui Manole, aducându-i prânzul prin ploaie. Cu lacrimi și cu cântec de leagăn, meșterul a zidit-o de vie, iar mănăstirea s-a înălțat mai frumoasă decât toate. La sfârșit, rămas fără scări pe acoperiș, Manole și-a făcut aripi din șindrilă și a căzut, prefăcându-se într-o fântână. Legenda ne șoptește că nicio frumusețe adevărată nu se ridică fără jertfă, și că cel ce zidește frumosul plătește adesea cu inima lui.

Când scriu caractele mari cât o palmă, vreau să pară dense și pline; când scriu caractere mici cât o muscă, vreau să pară largi și dezinvolte.

Fresca, tehnică folosită la Voroneț și de Giotto, presupune aplicarea pigmenților pe tencuiala încă umedă („buon fresco”). Pe măsură ce varul se usucă și se carbonatează, culoarea se leagă chimic de perete, devenind parte din zid — motiv pentru care pictorul trebuia să lucreze rapid, doar cât rămânea tencuiala proaspătă.